skateboard-goofy vs regular

În viaţa de zi cu zi, putem întâlni oameni stângaci sau dreptaci, asta dacă ne gândim la mâini. Ei bine, aceeaşi situaţie se aplică şi în cazul picioarelor. Desigur, probabi că în mod normal nu te-ai gândi la aşa ceva, însă asemănarea este cât se poate de reală. Gândeşte-te la fotbalişti, spre exemplu. Ei au mereu tendinţa de a şuta cu un anume picior.Aceasta este situaţia unde doream să ajung, respectiv că şi în cazul skateboard-ing-ului contează poziţia picioarelor.Întrebarea legată de treaba asta?Care picior trebuie să îl ţin în faţă?Iată cele două variante posibile:Poziţia normală (regular) - se ţine piciorul stâng în faţă.

Poziţia goofy - se ţine piciorul drept în faţă

Care este stilul care ţi se potriveşte? Răspunsul este foarte simplu. Oricare! Varianta pe care o simţi că este mai naturală, aceea se poate spune că este mai bună pentru tine. Se pune problema că de nici tu nu ştii ce este natural, de abia te-ai apucat să te dai cu skate-ul şi nu ai de unde sa ştii toate astea. Ia o minge şi pune-o jos în faţa ta, apoi trage-i una cu piciorul. Cu ce picior ai lovit mingea? Ei bine acela va fi piciorul din spate, cel cu care vei sta pe TAIL (coadă). Un alt exemplu pentru a-ţi da seama ce picior să ţii în faţă este următorul: du-te undeva unde sunt scări. Ce picior ai ridicat prima oară pentru a urca scările? Ei bine acela vi fi piciorul din spate, cel care il vei ţine pe TAIL.Pentru ca majoritatea ţin piciorul stâng în faţă, acea variantă poarta denumirea de regular (stil normal).Evident aceasta nu este o regula, ci doar o îndrumare, un sfat. Se poate să foloseşti ambele stiluri sau doar cel în care te simţi mai ok şi te poţi da mai bine, fundamental e să reuşeşti să îţi menţii echilibrul, varianta în care îţi păstrezi mai uşor echilibrul fiind de recomandat să o practici. În oricare din cazuri important e să te dai.

Skateboard

Skateboarding-ul are o istorie foarte bogată, plină de inovaţii şi de povestiri foarte interesante. Câteva dintre aceste poveşti vi le vom spune şi vouă, poveşti legate de începuturile skateboardului şi evoluţia acestui sport de-a lungul existenţei sale.

Cum a început totul? Ei bine pe la începutul anilor 1900 s-au creat plăci de care erau prinse axe cu roţi, iar aceste inovaţii erau foarte asemănătoare trotinetelor, axele cu roţi fiind asemenea cu cele ale patinelor cu rotile, existând variante cu două sau cu patru axe. Pentru un control mai bun al plăcii aceste inovaţii au fost dispuse cu un mâner, iar apoi acesteia i-a fost ataşată şi o ladă prinsă de placă prin cuie. Aşa s-a practicat mersul cu "skateboardul" până prin anii 1950 când s-a început fabricarea axelor speciale pentru noua jucărie a copiilor. Până atunci fiind dezmembrate foarte multe axe de la patinele cu rotile.

Primul concurs de skateboarding a avut loc în 1963 la "Pier Avenue Junior School" din Hermosa, California. În 1964, legendarul surfului, Hobie Alter, se asociază cu compania de suc Vita Pakt pentru a crea skateboardul Hobie. În timp ce majoritatea skaterilor au ales să se dea pe străzi sau pe trotuare, alţi skateri mai curajoşi s-au aventurat cu plăcile în piscine goale. În 1965, skateboardingul s-a ridicat la înalte standarde datorită concursurilor internaţionale organizate, a filmelor "Skater Dater", revistelor "The Quarterly Skateboarder" şi a excursiilor organizate prin ţară de echipele de skateboarding. Aproape 50 de milioane de plăci de skate au fost vândute într-o perioada de 3 ani, însa dintr-o datã skateboardingul a " murit" pur şi simplu în toamna anului 1965.Această primă decădere a skateboardingului a avut loc în mare parte din cauza inferiorităţii produselor şi a publicului care s-a arătat deranjat de acest sport nechibzuit / nesăbuit / nebunesc. Fabricanţii erau atât de interesaţi în a scoate produsele pe piaţă încât nu se mai făceau cercetări în vederea unei dezvoltări a calităţii. Deşi unele companii au creat roţi mai bune, roţile de cauciuc rămâneau cele mai ieftine pentru fabricanţi. Însă aceste roţi nu dădeau plăcii echilibru pe stradă şi astfel skaterii se accidentau frecvent. În câteva oraşe skateboardingul a fost interzis pe motive de sănătate şi siguranţă şi după câteva accidente fatale, acest sport a fost de-a dreptul "decapitat", iar producători precum Vita Pakt şi Makaha au pierdut sume enorme din cauza contramandării comenzilor.

In 1970, un surfer pe nume Frank Nasworthy şi-a vizitat un prieten la o fabrică de plastic din Purceville, Virginia. Acea fabrică producea roţi din uretan pentru patinajul vehiculelor industriale. Uretanul le asigura patinajului o alunecare foarte bună şi, astfel, Frank realizează că roţile din uretan ar fi potrivite pentru Skateboardul Hobie şi se hotărăşte să înceapă să producă acest tip de roţi. Aşa cum era de aşteptat, era mult mai uşor să te dai pe o placă cu astfel de roţi decât pe una cu roţi din cauciuc. Frank a promovat produsul în zona San Diego şi, iniţial, a întâmpinat rezistenţă din partea skaterilor cât şi a altor companii. Totuşi, de-a lungul timpului, roţile din uretan au câstigat un număr important de suporteri şi s-au răspândit în întreaga Californie. În 1973, roţile "Cadillac" ale lui Frank Nasworthy au fost a doua bombă în lumea skateboardingului. Producătorii de axe cum ar fi Bennett şi Tracker au început să fabrice axe speciale pentru skateboarding. Producătorii de plăci s-au înmulţit peste noapte şi, dintr-o dată, skateboarding-ul a fost invadat de noi produse şi noi idei. Road Rider inventează primul dispozitiv de fixare a roţii încheind astfel epoca în care exista pericolul pierderii roţilor . Skateboardingul de slalom, downhill şi freestyle este practicat acum de milioane de entuziaşti. Revista "Skateboarder" reînvie şi, în curând, i se alătură şi o altă serie de publicaţii despre skateboarding. Bruce Logan, Russ Howell, Stacy Peralta, Tom Sims şi Gregg Weaver sunt descrişi foarte mult în aceste reviste. Această perioadă a fost una de bun augur pentru acest sport care era la vremea respectivă în vogă.Primul skatepark în aer liber este construit în 1976 în Florida. În curând, se deschid sute de skateparkuri în toată America de Nord. Skateboardingul se dezvoltă foarte mult şi astfel skateboardingul de slalom şi freestyle devine din ce în ce mai puţin popular. Forma skateboardului se schimbă şi ea, lătimea plăcii se modificã de la 6-7 inch la 9 inch. Această creştere a lăţimii plăcii asigură o mai bună stabilitate pe suprafeţele verticale. Unii dintre cei mai buni skateri ar fi Tony Alva, Jay Adams şi Tom “Wally” Inoyoue. Wes Humpston şi Jim Muir care au promovat pe piaţă un model de plăci de succes, marca Dogtown, acestea având şi grafică. Nu mult mai târziu, aproape toţi producătorii de plăci au aplicat diferite desene pe plăcile fabricate.