Nokia 6120

Nokia 6120 este un smartphone compact ce a reusit sa aiba dimensiunile de 105x46x15 mm, cantarind numai 89 de grame ceea ce este foarte bine pentru un smartphone.

Aspectul este foarte atragator, carcasa telefonului este realizata din plastic si are cateva parti din metal. Telefonul este disponibil in doua culori si anume negru si argintiu. In partea stanga a ecranului putem observa o camera QVGA pentru conferintele video in retelele 3G, tot in partea de sus a telefonului vom gasi si butonul ON/OFF avand in jurul sau un ornament portocaliu.
Telefonul are un display cu o rezolutie de 240x320 pixeli si o diagonala de 2 inchi afisand pana la 16 milioane de culori.
Tastatura este bine definite si usor de utilizat.Bateria mai lasa de dorit, rezistand numai 3 ore de convorbiri si 216 ore in stanby.
6120 are o memorie de 29 Mb cu posibilitatea de extindere cu ajutorul unui memory card. In privinta conectivitatii telefonul dispune de Bluetooth.
Camera telefonului este de 2 megapixeli pozele fiind realizate la o calitate media.
Clipurile video sunt inregistrate la o rezolutie maxima de 320x240 ,dar calitatea lor lasa mult de dorit. De asemenea telefonul mai are si cateva aplicatii preinstalate dintre care mentionam:QuickOffice,Adobe PDF..etc
Cum ne-au obsinuit deja telefoanele Nokia calitatea receptiei este excelenta si sunetul se aude foarte clar si tare. Daca cautati un telefon accesibil cu multe functii atunci Nokia 6120 este o alegere potrivita.

Samsung F480

Samsung F480 este un telefon multimedia cu ecran touchscreen cu o diagonala de 2.8 inch,rezolutie de 240x320 pixeli si 256 k culori..

Punctul forte al lui Samsung F480 este camera de 5 MP cu autofocus, blitz LED si care are support nu numai pentru autofocus ci si pentru stabilizare de imagine atat pentru imagini foto cat si pentru video.

Marimea telefonului este de 95.9x55x11.5 mm. F480 are un look foarte stilat, iar in interior caracteristici tehnologice de ultima generatie iar dovada acestui lucru sunt cele mentionate mai sus plus conectivitatea 3G.

Telefonul include noul system de operare Croix al celor de la Samsung, oferind feedback tactil utilizatorilor, Bluetooth, este dotat cu radio FM si USB.
Tipul acumulatorului este standard Li-lon.

Snowboard

Burton European Open 2007 Laax - cel mai important si mai mare concurs de snowboarding din Europa.. cam asa ar trebui sa sune inceputul acestui articol... dar evident este prea pompos si nu prea ar avea ce sa caute aici, asa ca o sa incerc sa reformulez intr-un limbaj mai potrivit.
Deci, openul este ca o salata, dar nu una de la McDo (o sa revin mai tarziu la renumitul loc de omorat silueta rideritelor), ci una pur mexicana, dupa urmatoarea reteta:
1. Alegi o statiune gandita special pt boarderi - ride si style cu free in fata

2. Faci petrecerile intr-un hotel special pentru rideri: Rider’s Palace

3. Chemi niste rockstaruri: Shaun White, Cheryl Maas, Heikki Sorsa, Travis Rice, Antti Autti si altii

4. La asta adaugi ceva sunet de tacamuri: Stereo MCs, The Locos - fostul Ska-P

5. Faci cel mai tare HP (nu e un pc) din Europa

6. Evident ungi totul cu niste sos de zapada proaspata si... gata.. ai o super salata de snowboarding.

7. Se serveste riderilor infometati si obsedati de silueta de catre niste luchadores* rai, mascati si mari

La fata locului cu totii ne infruptam din salata: simpli privitori, rideri si media-foto, tv + ceva veverite ratacite din hibernare. De fapt de veveritze nu as baga mana in foc, prea mult fum, cofeina si bere au aburit un pic lentila.
Ca orice povestitor care se respecta ar trebui sa zic ca Laax e in tara bancilor, ciocolatei si a ceasurilor scumpe - Elvetia. Are 2 snowparkuri, un super half-pipe, 400 de km de pista, iar 70% din statiune este la peste 2000m si cu asta am zis totul.
Acum ca am trecut de partea cu “a fost o data ca niciodata” si o sa stric putin povestea: prima zi a fost o vreme f frumoasa dar urmatoarele trei au fost cu furtuna (de zapada), ca tot nu ninsese mai de loc, asa ca mult asteptatul slope style nu s-a tinut. Atat superstarul Shaun cat si Antti Autti au venit doar ca sa vada cum arata fetele, sa dea autografe si sa fie fugariti de fotografi si jurnalisti mai mult sau mai putin acreditati. In special mr. White nu a avut nici un moment liber fiind prins din toate partile de catre fani, plus ca a fost urmarit tot timpul si de filmaciul sau personal care avea grija sa prinda toate sariturile... ca deh... imaginea de meserias cu munca se tine.
Dupa esecul din timpul primelor zile, pt ca noaptea nu a ratat nimeni figurile din baruri, a venit si vremea frumoasa, lustruirea pipe-ului si mult asteptatul concurs de HP (nu e nici laptop). Atat la masculin (unde trebuie spus ca greii au cam lipsit) cat si la babes s-au vazut super-tricks: 1080, flips si chiar si la fete 9-uri cab. La baieti maimuta de aur (premiul oferit de Motorola) s-a dus in brate la Crispin Lipscomb (sponsorizat de McDo-nalds).
La fete a fost o surpriza totala cu australianca Holly Crawford (Rossignol) aceasta scotand niste super trickuri (aici as numi 2 cab 7 in linie la o inaltime peste cactusi, cu mult) lasand-o mult in urma pe favorita Cheryl Maas (Volcom), care cu toate ca era precalificata, nu a reusit sa intre nici macar in finala.. bad day sau ceva in genul asta. Foarte tare si veteranul Xaver Hoffmann (RATIOPHARM) care la numai 33 de ani a fost decanul de varsta al competitiei si a ajuns pana in finala cu niste uriase cab 9.
Anul asta BEO-ul a avut ca specific Mexican life, asa ca HP-ul a fost impanat cu cactusi si vulturi hulpavi in asteptare de rideri care sa greseasca, peste tot se gaseau mustati false si sombrerouri. Am avut o formatie spaniola invitata: The Locos si demonstratie live de lucha libre .. aproximativ ;)
Junk food rulezz.. ha ha.. rautate de top-model hranit numa cu sushi si apa plata cu lamaie (si un strop de coniac Unirea), Crispin Lipscomb este sponsorizat de Marele Mac.. yup ...McDonalds, asa ca riderul sponsorizat de catre marele fast food a invins si s-a remarcat prin cea mai buna forma fizica ca sa zic asa si a plecat acasa cu marea maimuta de aur**.
Uitasem de viitorii heart-breakeri (juniorii), ca si de cei care au dreptul sa se bucure de Amsterdam (peste 18), care au sarit pestre slope-style datorita vremii mai mult decat capricioase (adica furtuna de zapada) si au trecut direct la HP (cu toate ca toti prefera marul***). 720 la baietzii si tot atat si la fete, unde Mirabele Thovex - Rossignol (castiga-toarea locului I la junioare, sub 18 ani) s-a urcat si pe podiumul de la senioare pe un foarte tare loc 2.
Cum eu iubesc cifrele o sa mai zic inca cateva: peste 25 de oameni au lucrat la traseu , 120 de rideri inscrisi, 17 ratrackuri, 34 de baxuri de tigari, multe multe beri, cativa rideri minori fericiti de catre un model asiatic f posesiv, vreo 85 de oameni de media, multe iPod-uri, si mai multe placi, vreo 3 legaturi rupte, 2 placi rupte, un ochi vanat, 3 wrestleri mexicani, 4 fosti membrii Ska-P si in final mult Burton si Motorola scris peste tot.
Ce as putea spune despre supersportivii pe care i-am vazut live: iubesc ceea ce fac, se si distreaza ... dar.. in noaptea de dinaintea concursului nu prea i-am vazut nici prin baruri si nici facuti praf prin vreun colt inainte de a intra in concurs.
Ca sa inchei povestea si reteta de salata v-as recomanda pentru pregatirea placii pentru zapada care tocmai a picat (pentru a fi in forma) o salata cu castraveti proaspetzi, rosii, marar, ciuperci, branza mozarella si stropita din belsug cu ulei de maslline... + apa plata cu lamaie

skateboard-goofy vs regular

În viaţa de zi cu zi, putem întâlni oameni stângaci sau dreptaci, asta dacă ne gândim la mâini. Ei bine, aceeaşi situaţie se aplică şi în cazul picioarelor. Desigur, probabi că în mod normal nu te-ai gândi la aşa ceva, însă asemănarea este cât se poate de reală. Gândeşte-te la fotbalişti, spre exemplu. Ei au mereu tendinţa de a şuta cu un anume picior.Aceasta este situaţia unde doream să ajung, respectiv că şi în cazul skateboard-ing-ului contează poziţia picioarelor.Întrebarea legată de treaba asta?Care picior trebuie să îl ţin în faţă?Iată cele două variante posibile:Poziţia normală (regular) - se ţine piciorul stâng în faţă.

Poziţia goofy - se ţine piciorul drept în faţă

Care este stilul care ţi se potriveşte? Răspunsul este foarte simplu. Oricare! Varianta pe care o simţi că este mai naturală, aceea se poate spune că este mai bună pentru tine. Se pune problema că de nici tu nu ştii ce este natural, de abia te-ai apucat să te dai cu skate-ul şi nu ai de unde sa ştii toate astea. Ia o minge şi pune-o jos în faţa ta, apoi trage-i una cu piciorul. Cu ce picior ai lovit mingea? Ei bine acela va fi piciorul din spate, cel cu care vei sta pe TAIL (coadă). Un alt exemplu pentru a-ţi da seama ce picior să ţii în faţă este următorul: du-te undeva unde sunt scări. Ce picior ai ridicat prima oară pentru a urca scările? Ei bine acela vi fi piciorul din spate, cel care il vei ţine pe TAIL.Pentru ca majoritatea ţin piciorul stâng în faţă, acea variantă poarta denumirea de regular (stil normal).Evident aceasta nu este o regula, ci doar o îndrumare, un sfat. Se poate să foloseşti ambele stiluri sau doar cel în care te simţi mai ok şi te poţi da mai bine, fundamental e să reuşeşti să îţi menţii echilibrul, varianta în care îţi păstrezi mai uşor echilibrul fiind de recomandat să o practici. În oricare din cazuri important e să te dai.

Skateboard

Skateboarding-ul are o istorie foarte bogată, plină de inovaţii şi de povestiri foarte interesante. Câteva dintre aceste poveşti vi le vom spune şi vouă, poveşti legate de începuturile skateboardului şi evoluţia acestui sport de-a lungul existenţei sale.

Cum a început totul? Ei bine pe la începutul anilor 1900 s-au creat plăci de care erau prinse axe cu roţi, iar aceste inovaţii erau foarte asemănătoare trotinetelor, axele cu roţi fiind asemenea cu cele ale patinelor cu rotile, existând variante cu două sau cu patru axe. Pentru un control mai bun al plăcii aceste inovaţii au fost dispuse cu un mâner, iar apoi acesteia i-a fost ataşată şi o ladă prinsă de placă prin cuie. Aşa s-a practicat mersul cu "skateboardul" până prin anii 1950 când s-a început fabricarea axelor speciale pentru noua jucărie a copiilor. Până atunci fiind dezmembrate foarte multe axe de la patinele cu rotile.

Primul concurs de skateboarding a avut loc în 1963 la "Pier Avenue Junior School" din Hermosa, California. În 1964, legendarul surfului, Hobie Alter, se asociază cu compania de suc Vita Pakt pentru a crea skateboardul Hobie. În timp ce majoritatea skaterilor au ales să se dea pe străzi sau pe trotuare, alţi skateri mai curajoşi s-au aventurat cu plăcile în piscine goale. În 1965, skateboardingul s-a ridicat la înalte standarde datorită concursurilor internaţionale organizate, a filmelor "Skater Dater", revistelor "The Quarterly Skateboarder" şi a excursiilor organizate prin ţară de echipele de skateboarding. Aproape 50 de milioane de plăci de skate au fost vândute într-o perioada de 3 ani, însa dintr-o datã skateboardingul a " murit" pur şi simplu în toamna anului 1965.Această primă decădere a skateboardingului a avut loc în mare parte din cauza inferiorităţii produselor şi a publicului care s-a arătat deranjat de acest sport nechibzuit / nesăbuit / nebunesc. Fabricanţii erau atât de interesaţi în a scoate produsele pe piaţă încât nu se mai făceau cercetări în vederea unei dezvoltări a calităţii. Deşi unele companii au creat roţi mai bune, roţile de cauciuc rămâneau cele mai ieftine pentru fabricanţi. Însă aceste roţi nu dădeau plăcii echilibru pe stradă şi astfel skaterii se accidentau frecvent. În câteva oraşe skateboardingul a fost interzis pe motive de sănătate şi siguranţă şi după câteva accidente fatale, acest sport a fost de-a dreptul "decapitat", iar producători precum Vita Pakt şi Makaha au pierdut sume enorme din cauza contramandării comenzilor.

In 1970, un surfer pe nume Frank Nasworthy şi-a vizitat un prieten la o fabrică de plastic din Purceville, Virginia. Acea fabrică producea roţi din uretan pentru patinajul vehiculelor industriale. Uretanul le asigura patinajului o alunecare foarte bună şi, astfel, Frank realizează că roţile din uretan ar fi potrivite pentru Skateboardul Hobie şi se hotărăşte să înceapă să producă acest tip de roţi. Aşa cum era de aşteptat, era mult mai uşor să te dai pe o placă cu astfel de roţi decât pe una cu roţi din cauciuc. Frank a promovat produsul în zona San Diego şi, iniţial, a întâmpinat rezistenţă din partea skaterilor cât şi a altor companii. Totuşi, de-a lungul timpului, roţile din uretan au câstigat un număr important de suporteri şi s-au răspândit în întreaga Californie. În 1973, roţile "Cadillac" ale lui Frank Nasworthy au fost a doua bombă în lumea skateboardingului. Producătorii de axe cum ar fi Bennett şi Tracker au început să fabrice axe speciale pentru skateboarding. Producătorii de plăci s-au înmulţit peste noapte şi, dintr-o dată, skateboarding-ul a fost invadat de noi produse şi noi idei. Road Rider inventează primul dispozitiv de fixare a roţii încheind astfel epoca în care exista pericolul pierderii roţilor . Skateboardingul de slalom, downhill şi freestyle este practicat acum de milioane de entuziaşti. Revista "Skateboarder" reînvie şi, în curând, i se alătură şi o altă serie de publicaţii despre skateboarding. Bruce Logan, Russ Howell, Stacy Peralta, Tom Sims şi Gregg Weaver sunt descrişi foarte mult în aceste reviste. Această perioadă a fost una de bun augur pentru acest sport care era la vremea respectivă în vogă.Primul skatepark în aer liber este construit în 1976 în Florida. În curând, se deschid sute de skateparkuri în toată America de Nord. Skateboardingul se dezvoltă foarte mult şi astfel skateboardingul de slalom şi freestyle devine din ce în ce mai puţin popular. Forma skateboardului se schimbă şi ea, lătimea plăcii se modificã de la 6-7 inch la 9 inch. Această creştere a lăţimii plăcii asigură o mai bună stabilitate pe suprafeţele verticale. Unii dintre cei mai buni skateri ar fi Tony Alva, Jay Adams şi Tom “Wally” Inoyoue. Wes Humpston şi Jim Muir care au promovat pe piaţă un model de plăci de succes, marca Dogtown, acestea având şi grafică. Nu mult mai târziu, aproape toţi producătorii de plăci au aplicat diferite desene pe plăcile fabricate.